Maj Sjöwall și Per Wahlöö călătoreau cu vaporul între Stockholm și Göteborg, iar cu același vapor călătorea și o frumoasă americancă cu plete negre care își petrecea tot timpul în singurătate. Privind în direcția ei, Per i-a făcut pe loc propunerea lui Maj: „De ce nu începem prin a o omorî pe această femeie?”

Urmarea? „Cadavrul a fost scos în data de opt iulie, puțin după ora trei după-amiază. Se păstrase destul de bine și nu zăcuse mult timp în apă.” Așa începe primul roman al acestui surprinzător cuplu de scriitori.

Maj și Per s-au cunoscut în 1962 într-un pub pe care îl frecventau împreună cu colegii jurnaliști și au continuat apoi să se întâlnească în cu totul alte locuri, departe de ochii cunoscuților. Maj era o femeie divorțată cu o fetiță de 6 ani, iar Per locuia atunci cu soția și copilul lui. În aceste împrejurări au început să-și trăiască povestea de dragoste pe hârtie. Per dădea curs proiectului său editorial de la acea dată și scria în fiecare seară într-o cameră de hotel de lângă pubul în care mergea cu Maj. Zi de zi ducea la bar un plic cu textele sale de peste noapte și o scrisoare pentru iubita lui. La un moment dat, a început să lase spații libere în pagină, încurajând-o pe ea să le umple cu ideile proprii și a provocat-o chiar sa creeze un personaj feminin cu totul nou.

După un an în care relația lor s-a sprijinit pe schimbul de scrisori, Per s-a despartit de sotia lui, pregătit să formeze cuplul ideal cu Maj. Planurile de a scrie împreună o serie de 10 romane polițiste au apărut imediat, iar peste nouă luni s-a născut și primul lor copil. Amândoi erau cititori pasionați de literatură crime; mai mult decât atât, au gândit proiectul comun ca pe un mijloc prin care puteau exprima eficient și plastic opiniile politice de stânga care îi uneau, repulsia față de societatea suedeză cu principii capitaliste, în care bogații deveneau mai bogați, iar cei săraci sărăceau în continuare.

A urmat apoi momentul de pe vapor, când le-a ieșit în cale intriga primului roman. Bruneta singuratică de pe punte avea să constituie inspirația pentru volumul cu titlul „Roseanna” publicat în 1965. Al doilea roman al lor, „Dispărut fără urmă” (1966), i-a rezervat tot lui Martin Beck sarcina de a dezlega misteriosul caz și a împământenit temele predilecte ale întregii serii semnate Sjöwall și Wahlöö: pedofilia, criminalii în serie, industria sexului, traficul de droguri, sinuciderea. Dat fiind că printre pasionații genului polițist se numărau o mulțime de bătrânele simpatice, abordarea directă și detaliile realiste din aventurile lui Martin Beck au creat fără îndoială expresii de șoc și indignare pe fețele cititorilor.

Coperțile primelor două ediții în engleză

În 10 ani au reușit să scrie cele 10 romane prevăzute în planul inițial, iar ulterior acestea s-au vândut în peste 10 milioane de exemplare în toată lumea. Fiecare roman are 30 de capitole. Într-o seară scria fiecare câte un capitol, iar în noaptea următoare făceau schimb și editau ce a scris celălalt, în deplină armonie creativă. Ultimul lor roman a apărut în 1975, la scurt timp după moartea lui Per. Avea 49 de ani și depindea de morfină în lupta cu o boală severă.

Iubitul și partenerul ei în scris a dispărut acum 44 de ani, și chiar dacă de atunci Maj a trăit mult mai mult decât timpul petrecut alături de Per, întreaga ei viață a fost marcată de cei 13 ani în care au fost împreună. Nu au prevăzut niciodată, în vremurile în care se străduiau să strângă bani de chirie, apetitul insațiabil al cititorilor din viitor pentru cazurile Martin Beck ticluite în anii `60.