Alex. Ștefănescu și-a propus să ne dezvețe de vechile obiceiuri de interpretare care au prezentat în limbaj de lemn poeziile eminesciene. Criticul literar ne face din nou cunoștință, de data aceasta în cuvinte simple și idei proaspete, cu unele dintre cele mai cunoscute poezii din literatura română. Textele sale, reunite în seria Eminescu, poem cu poem, cuprind observații fresh și referințe culturale pe gustul elevilor, tinerilor și iubitorilor de literatură care (re)descoperă astăzi creația eminesciană. În luna aprilie, volumelor dedicate Luceafărului și poemului Călin (file din poveste) li se adaugă alte trei cărți în care sunt prezentate, pe un ton modern și prietenos, poeziile antume ale lui Eminescu.
Cei 7 magnifici de pe Strada Ficțiunii, partea a doua
După ce v-am făcut cunoștință cu Italo Calvino, Jon McGregor și Gonçalo M. Tavares, rămânem tot pe teritoriul celor șapte scriitori magnifici care fac acum legea pe Strada Ficțiunii. A venit rândul celorlalți patru autori să vă convingă să alegeți cărțile lor de pe raft. Rudyard Kipling, Jim Crace, Yan Lianke și Enrique Vila-Matas se adresează cititorilor care au curajul să implice emoțiile și stările proprii în procesul lecturii pentru că nu se limitează la a bifa încă un roman pe o listă de lecturi „obligatorii”.
Cei 7 magnifici de pe Strada Ficțiunii, prima parte
Șapte dintre cei mai apreciați scriitori din lume fac în acest moment legea pe Strada Ficțiunii. Italo Calvino, Jon McGregor, Gonçalo M. Tavares, Rudyard Kipling, Jim Crace, Yan Lianke și Enrique Vila-Matas sunt creatorii ale căror capodopere merită să treacă pe primele locuri în lista de lecturi a oricărui cititor aflat în căutarea originalității profunde. În continuare, vă dezvăluim detaliile biografice, premiile prestigioase și sclipirile de viziune care au modelat cariera literară a primilor trei magnifici: Calvino, McGregor și Tavares.
„Omul e singur când citește, chiar dacă se află în prezența altor oameni.” – Italo Calvino
Iubirile de pe lista de lecturi a primăverii, partea a doua
Pentru cititoare, poveștile adunate în colecția „Iubiri de altădată” sunt mărțișoarele ideale anul acesta. Au fost create de cei mai iscusiți designeri ai cuvintelor: Jane Austen, George Sand, Irène Némirovsky, Guy de Maupassant, Alphonse Daudet, Edmondo de Amicis și alții. Nu se poartă doar în luna martie, ci rămân în suflet toată viața. Până pe 3 martie, își așteaptă cititoarele pe site-ul Editurii All cu prețuri de nota 10.
Iubirile de pe lista de lecturi a primăverii, prima parte
Reală sau imaginară, citită, vizionată, trăită sau visată, dragostea nu abdică niciodată de la firea ei capricioasă. Editura ALL declară deschisă biblioteca de primăvară, oferindu-le cititoarelor un buchet de povești impresionante din colecția Iubiri de altădată.
Pisicile, câinii și urșii din bibliotecă
Că poveștile sunt cel mai bun combustibil pentru imaginația copiilor și hrana ideală pentru curiozitate, iar lectura contribuie la dezvoltarea creierului sunt lucruri bine știute. La jumătatea drumului dintre real și imaginar, micii cititori învață să își exprime propriile idei. Lectura poate fi o modalitate de a-i ajuta să exploreze situațiile neobișnuite și emoțiile puternice pe un teren sigur. Fără îndoială, cărțile cu animale se regăsesc printre lecturile preferate ale tuturor copiilor. Animalele vorbesc, gesticulează, învață să scrie și reproduc cu precizie obiceiurile noastre. Cercetătorii de la Universitatea din Toronto coordonați de Patricia Ganea au studiat consecințele faptului că poveștile cu animale care imită oamenii îi expun pe copii la o realitate distorsionată. Mai mult decât alte tipuri de întâmplări, cele cu animale antropomorfe creează confuzie, făcând mai dificilă distincția dintre fantezie și realitate. În plus, micuții cititori învață prea puține lucruri despre adevărata lume a animalelor. „Pisicile războinice”, „Supraviețuitorii” și „Exploratorii” sunt trei serii de romane pentru copiii de peste 9 ani care poartă semnătura Erin Hunter și prezintă pisicile, câinii și urșii în societățile lor, cu obiceiuri proprii și comportamente specifice, departe de seminția omenească.
Dragă Elling, citind despre tine mă descopăr pe mine
Când citești un roman, nu poți să nu te gândești cum te-ai simți dacă ai fi în locul personajului pe care îl însoțești din pagină în pagină. Când personajul este Matthew Shapiro, eroul principal al thrillerului „Mâine” semnat de Guillaume Musso, mergi mai departe de atât. Te regăsești în emoțiile și în comportamentul lui, te identifici cu el și ai vrea să depășești în locul lui obstacolele care îi ies în cale. Nici nu este de mirare, câtă vreme Matthew, cu blugii lui prespălați și cizmele din piele cu aspect patinat, seamănă mai degrabă cu un student decât cu unul dintre profesorii scorțoși și sobri. Pentru că, firește, pentru Matthew nu este suficient să fie un bărbat atrăgător, este și unul dintre cei mai populari profesori de la Cambridge, la ale cărui cursuri se înscriu 800 de studenți într-un semestru. Dar, dacă romanul pe care îl citești îți face cunoștință cu un bărbat anxios de 32 de ani, care a locuit până acum numai cu mama lui, iar după moartea ei a intrat într-o serie de încurcături care s-au sfârșit în Centrul de Reabilitare pentru îngrijirea pacienților cu boli mintale, parcă te-ai gândi de două ori înainte să te identifici cu el.
Cu candoare, despre anxietate
„Mă plimbam cu doi prieteni la apus; dintr-odată, cerul s-a transformat într-o baltă de sânge. M-am oprit și m-am sprijinit de gard, simțindu-mă inexplicabil de obosit. Limbi de foc și de sânge tremurau deasupra fiordului. Prietenii mei continuau să meargă, dar eu am rămas în urmă, cutremurat de frică. Atunci am simțit strigătul monstruos și infinit al naturii.” Așa descrie Edvard Munch momentul care l-a inspirat să picteze Der Schrei. Nu ne plimbăm adesea de-a lungul fiordurilor și arareori putem exprima într-un limbaj atât de plastic emoțiile care ne copleșesc, însă multora dintre noi le este familiară starea descrisă de Munch.
Edvard Munch: Der Schrei
Planeta Maxi Pixi din Galaxia Copiilor
Caracteristici fizice și explorarea planetei
Maxi Pixi este, pornind dinspre Soare, a treia planetă a Sistemului Solar, după Pixi și Pixi Știe-tot. Denumirea provine de la Pixi, cel mai simpatic spiriduș din Galaxie. În acest moment, cuprinde 4 cărți care au forma pătrată și cea mai mare latură dintre toate cărticelele Pixi: 15.7 cm. Nu am fi descoperit niciodată această planetă fără contribuția științifică remarcabilă a Prof. Dietrich Grönemeyer din Germania, medic renumit și autor de succes. Copiii care vizitează planeta Maxi Pixi se pot aștepta la o atmosferă compusă din informații utile și un mare procent de umor. Explorarea acestei planete nou descoperite ne poate aduce răspunsuri la întrebările arzătoare cu care se confruntă copiii dintotdeauna: De ce avem nevoie de oase? La ce ne folosesc diferitele organe? Ce se întâmplă cu ursulețul de jeleu după ce îl înghițim și ajunge în stomac? Dacă vă întrebați cine sunt locuitorii planetei Maxi Pixi, vă facem cunoștință cu gemenii Rosi și Erwin, personajele celor 4 cărți! Cei doi frați au 5 ani și sunt tare curioși să afle totul despre corpul uman.
Luceafărul coboară cu picioarele pe pământ
Luceafărul reprezintă, în contextul întregii noastre poezii naționale, fără nicio îndoială, expresia absolută, testamentară, pe care o atinge, în ascensiunea ei necurmată, gândirea poetică și filosofică a lui Eminescu.
Așa stau lucrurile dacă ascultăm cu atenție ce ne spun comentariile și analizele literare, care atâta au scăldat în limbaj de lemn poezia eminesciană până ne-au scos-o de la suflet. Recent apărută la Editura ALLFA, cartea lui Alex. Ștefănescu „Eminescu, poem cu poem. Luceafărul” ne dezvață de toate vechile obiceiuri de interpretare, făcându-ne din nou cunoștință, de data aceasta în cuvinte simple și cu idei proaspete, cu cea mai cunoscută poezie din literatura română. Am cules din lucrarea lui Alex. Ștefănescu câteva observații fresh și referințe culturale pe gustul elevilor, tinerilor și iubitorilor de literatură care (re)descoperă astăzi poezia eminesciană dintr-un hanorac cu glugă, nicidecum împovărați de mantia prețiozității.
