Laureat al mai multor premii literare, printre care prestigiosul Georg-Büchner Preis, și tradus în peste zece limbi, Wilhelm Genazino este unul dintre cei mai importanți scriitori germani contemporani. În romanul Dacă am fi animale, un volum pe cât de bizar, pe atât de amuzant, Wilhelm Genazino face un studiu rafinat al anxietăților specifice perioadei în care trăim.
„Ciudat la frumusețe e că nu poți decât s-o privești. Nu poți să iei nimic din ea cu tine acasă sau să păstrezi vreo părticică din ea într-un loc special. Nu poți decât să te holbezi la frumusețe, mai mult de-atât nu poți să faci cu ea. Și, după ce te-ai uitat destul, e vremea să pleci. Iar când ai văzut prea multă frumusețe odată (de pildă, Veneția sau frumoasele plaiuri ale Hessei) și apoi dispari cu mâna goală, devii puțin melancolic. Motiv pentru care era bine să mă mulțumesc cu o cantitate mică de frumusețe.”
Capitole târzii din viața Reginei Maria
Capitole târzii din viata mea reprezintă volumul al patrulea al seriei Povestea vieții mele, care a consacrat-o ca scriitoare pe Regina Maria. Aceste ultime memorii, scrise chiar spre sfârșitul vieții, nu au mai apucat sa vadă lumina tiparului din cauza evenimentelor tumultuoase și a conflictelor din sânul familiei regale survenite în România anilor 1930.
Prima ediție a cărții a văzut lumina tiparului în Marea Britanie și s-a bucurat de recenzii favorabile în publicații renumite. Revista Majesty a numit-o „Cartea lunii” în numărul din august 2004, iar revista Royalty din Statele Unite i-a dedicat o amplă recenzie, investind-o, de asemenea, cu titlul de „Cartea lunii” în septembrie, același an. Nici Royal Book News nu a ratat ocazia de a prezenta volumul în termeni entuziaști publicului american interesat de istoria regalității europene.
„Rolul reginei în unirea Transilvaniei și formarea României Mari a fost crucial, dar nu a nutrit sentimente triumfale, ci mai degrabă de compasiune; era convinsă, cu o înțelepciune mai mare decât a multora, că termenii de pace impuși Germaniei vor avea repercusiuni dezastruoase.” – The Spectator
„Aceste recent descoperite memorii pierdute ale Reginei Maria a României sunt un eveniment major pentru istoriografia regală, fiind o continuare a clasicei ei autobiografii publicate în anii ’30.” – Royalty Magazine
CRUCILE DE LA SĂPÂNȚA: „Orice cuvinte ai alege, în fața morții doar culoarea va dăinui…”
Scriitoarea Roxana Mihalcea a adunat câteva sute de epitafuri lizibile de pe crucile de la Săpânța, le-a garnisit cu comentarii inspirate și le-a servit publicului contemporan sub forma primei lucrări dedicate exclusiv acestui loc unic din patrimoniul UNESCO, publicate de Editura ALL. În interviul pe care ni l-a acordat, Roxana Mihalcea reușește să dea un contur multitudinii de nuanțe care se formează în spațiul dintre viață și moarte.
Te descrii ca un om de litere care gândește mult și care caută mult. Cât ai căutat acest moment al vieții tale și care este sentimentul pe care l-ai găsit la destinație?
Cu volumul Crucile de la Săpânța cred ca mi-am câștigat un loc în cartea vieții; gândul că am putut face dintr-un loc cunoscut în întreaga lume acel loc pe care toți românii trebuie să îl aibă în casele lor, mi-a ținut de foame şi de sete câteva luni. Chiar mi-am dorit să pot aduce un element de noutate în literatura vremurilor, tocmai pentru că sunt un om de litere şi pentru că în definitiv asta este ceea ce mă desăvârșește pe mine ca om: scriitura. Volumul în sine este o poveste frumoasă, pentru cei care vor avea răbdare să treacă prin toate capitolele lui şi mai ales dacă vor avea dorința de a cunoaște lumea autentică a satului românesc.
Mai mult