Felul întâi: Memoriile unei regine
Ultimele scrieri ale Reginei Maria nu au mai apucat să vadă lumina tiparului din cauza evenimentelor tumultoase și a conflictelor din sânul familiei regale din România anilor `30. Memoriile pierdute atunci au fost recent redescoperite și adunate de Diana Mandache în volumul „Capitole târzii din viața mea”. Prima ediție a fost publicată în Marea Britanie, unde a fost întâmpinată de recenzii favorabile în The Sunday Times sau The Spectator, iar revista lunară Majesty a desemnat-o „Cartea lunii”. O regină povestește cum a trăit evenimentele excepționale din istoria țării cu coroana pe cap și își exprimă opiniile diplomatice. Dar, mai presus de îndemânarea cu care țese un document istoric extrem de valoros, Regina Maria brodează texte care exercită o puternică fascinație literară asupra cititorului.
„Se spune că, pe măsură ce îmbătrânim, ne amintim foarte clar ceea ce am lăsat cu mult timp în urmă, în schimb evenimentele recente ne scapă. Posibil. Dar eu n-am atins probabil acea vârstă, pentru că mi-am păstrat obiceiul de a percepe totul în imagini, ca niște tablouri care au uneori precizia detaliului: forme, culori, sunet, miros, atingere; un șir lung de întâmplări diverse care se înlănțuie una după alta; mai mari sau mai mici, triste sau vesele, amuzante sau tragice, sau chiar absurde, uneori; un lung șir de întâmplări: Viața – Viața mea.
Ce spun cititoarele despre relația dintre o scriitoare și menajera ei
După ce se mută într-un apartament spațios împreună cu soțul ei, o tânără scriitoare anagajează o menajeră. Treptat, Magda descoperă că provine din aceeași regiune cu Emerenc și că au unele lucruri în comun. Așa se naște o neobișnuită prietenie, plină de tandrețe, dar și de neînțelegeri. Cu încetinitorul, fiecare întredeschide ușa spre viața ei, iar frânturile de trecut și întâmplările prezentului declanșează un joc dramatic al apropierilor și al depărtărilor care culminează cu o tragedie.
„Cartea aceasta nu a fost scrisă pentru El, Cel care îmi cunoaște cea mai intimă fibră, nici pentru umbre, care sunt martore la tot ce se întâmplă și îmi veghează zilele și nopțile, ci pentru oameni” („Ușa”, p. 10-11). Autoarea Magda Szabó, a cărei reflexie în text este personajul care îi poartă numele, a primit Premiul Kossuth în Ungaria și Prix Femina Étranger în Franța pentru romanul „Ușa”. În interviuri, scriitoarea a recunoscut numai slabe răsfrângeri în text ale întâmplărilor trăite alături de cea care i-a fost menajeră timp îndelungat în viața reală.
Imagine din filmul „The Door”, ecranizarea din 2012 a romanului „Ușa”, în regia lui István Szabó, cu Helen Mirren în rolul lui Emerenc.
Construiește-ți propria colecție de literatură! Concurs
Cine se încumetă la un exercițiu de arhitectură literară? Strada Ficțiunii este colecția de literatură a Editurii All, populată de cei mai fascinanți magicieni ai povestirii din ultimul secol. Fascinant este și faptul că această stradă se construiește pe măsură ce ți-o imaginezi. Ce autori străini sau români ți-ar plăcea să locuiască pe Strada Ficțiunii? Unde te-ai întâlnit prima dată cu acei autori și cum v-ați împrietenit? Care dintre operele lor te-au cucerit și de ce?
