vALLuntariat la Policy Center for Roma and Minorities

 

Şcoala nr. 136Sâmbătă, 26 mai, a venit rândul meu să fac valluntariat. Loredana îmi dăduse de vineri cărțile din care să citesc și pe care să le ofer copiilor ca premiu, mă pusese în temă cu modul de desfășurare a activității și cu locația. Seara am răsfoit cărțile, selectând poveștile. Am pus semne poveștilor scurte, amuzante, celor care aveau un tâlc. Primisem doar cinci cărți și mă gândeam că dacă vor fi mai mulți copii, ceilalți se vor întrista. Așa că am luat cu mine și premii de consolare.

La 11 fără cinci am coborât din 139 la stația Vâltoarei. Acolo am dat cu ochii de școala 136, proaspăt renovată. I-am spus portarului că am venit să le citesc copiilor.
-A, la club. Dar nu a venit încă nimeni.
M-a poftit să iau loc pe un scaun și să aștept. Am deschis Oracolul din Stambul și am început să citesc (cartea e un accesoriu care, alături de rujuri și portmoneu nu-mi lipsește din poșetă).
Peste doar câteva minute a apărut o femeie cu o cheie în mână, urmată de trei fetițe mici și una mai înaltă.
-Ați venit cu lectura, da? Haideți la club. Mulți copii au plecat, că veniseră la teatru de la 9.30, dar nu s-a mai ținut. Trebuie să urcăm pe scări până la ultimul etaj.

Am urcat scările și am ajuns la o uşă pe care scria Clubul de educație alternativă. O sală mare cu rafturi pline de cărți, dulăpioare, mese și scaune, cutii cu multe jucării, cateva calculatoare. Pe pereți erau expuse creații artistice ale copiilor.
Copiii au început imediat să scormonească prin cutii după jucării. Erau puțini, am făcut cunoștință imediat (în curând aveau să fie mult mai mulți).

Tony şi AlexandraTony era năzdrăvan și avea mereu ceva de întrebat:
-Ați adus Oksa Pollock volumul II?
-Nu, azi citim povești turcești, povești indiene, povești scoțiene și povești de iubire din Armenia.
Imediat Natalia, o fetiță îndrăzneață m-a întrebat:
-Eu vreau Povestea iubirii – povești armenești, mi-o dați mie?
Ceilalți copii erau: Andreea, timidă purtând un tricou roz, Alexandra 1 mică și scumpă, Alexandra 2 mai mărișoară, purtând o bentiță albă pe cap cap, Daria- cea mai înaltă dintre ele și Daniel, un băiețel blond cu ochelari care venise însoțit de mama lui. Alina, mama lui, mi-a spus că Daniel are un mare interes pentru lectură, deși e doar în clasa I. Urma sa ma conving de asta. Daniel s-a dus direct spre raftul de cărți de unde le lua doar pe cele mai groase. La un moment dat a venit la mine cu un album de artă.
-Ce carte e asta?
-E un album cu picturi dintr-un muzeu de artă, de la Viena. Tu ai fost la muzeu ca să vezi picturi?
-Nu.

Oftez în sinea mea, gândindu-mă la pâlcurile de copii pe care îi vezi la muzee în străinătate, strânși în jurul unei profesoare care le explică un tablou. Muzee avem și noi în București, destule. Și profesoare. Lipsește inițiativa și preocuparea pentru artă.

NataliaLuasem câteva baloane cu mine iar Daria m-a ajutat să le umflu.
-Ce facem cu baloanele? m-a întrebat Tony.
-Ne jucăm!
Alexandra 2 venise să îmi arate și ea o carte cu ghicitori și chiar mi-a citit două dintre ele.

Între timp în sală intrau tot mai mulți copii. Eram un pic neliniștită, dar și încântată: oare sunt atâția copii interesați de cărți și lectură? Aveam să aflu repede de la doama Viorica, cea care îi însoțea, că erau copiii care făceau baschet. Urmau să stea în sală până când venea profesorul lor.
M-am prezentat și apoi i-am rugat și pe ei să îmi spună cum îi cheamă și ce vârstă au. Așa i-am cunoscut pe Edi, pe Marius, pe Alexandru… Cei mai mulți erau în clasele I-IV . După care i-am întrebat dacă le place să citească.
-Daaa, au răspuns în cor.
-Doamna, mi-a spus un băiat, ăsta minte, lui nu-i place să citească.
-Atunci prima poveste pe care o vom citi va fi Mincinosul, povestea unui rege mincinos.
Marilena Iovu citind copiilorPovestea făcea parte din volumul de povești armenești și avea doar două pagini, voiam să le testez reacția și să mă obișnuiesc cu ei. Citeam cu intonație, pe voci. Din când în când mă opream și îi întrebam ce părere aveau despre una sau alta. Copiii au fost foarte atenți și au reacționat foarte bine. Așa că am continuat cu o poveste mai lungă, despre un tânăr sărman pe care-l ocoleau fetele și care, după multe peripeții, a luat-o de soție pe Prințesa Radiant, fiica Regelui Apelor.

Uneori mă opreau și mă întrebau : Ce e acela arțar? Dar ulcior? Ce sunt vreascurile? Ce înseamnă glorie?
Fetițele pe care le cunoscusem la început erau foarte atente și active, răspundeau la toate întrebările, în special Natalia răspunsese prima și foarte bine la întrebări. Așa că mi s-a părut firesc să-i dăruiesc ei cartea, explicându-le copiilor că și-o dorise de la început și a răspuns foarte bine la întrebări.
Atât mi-a trebuit. Ceilalți au început să vocifereze, unul că o vrea pe cea verde, altul pe cea roșie. Așa că doamna Viorica i-a potolind spunându-i că vom trage la sorți pe cei care vor răspunde corect, vor fi atenți și cuminți.

Marilena citind copiilorLa cererea publicului, am trecut la povești și basme turcești. Alesesem niște povești scurte. Hasan-bravul copil șoarece, Iepurașul și lupul și Culcușul leului. Copiilor le plăcea, citeam cu o voce subțire pentru iepuraș, pe un ton mai grav pentru câine și cu o voce groasă pentru lup și leu. Împreună am imitat copacii în furtună, păsările în zbor.
După care l-am tras la sorți pe Marius. Sinceră să fiu nu-l remarcasem, nu era între copiii care să răspundă la întrebări, dar doamna Viorica mi-a spus că îi place să citească și e foarte cuminte. În dezamăgirea generală le-am dezvăluit că am niște surprize, câteva premii de consolare, fără să le spun despre ce era vorba.

Am venit rândul poveștilor și legendelor indiene. Povestea unui brahman (Ce e acela brahman?) sărac care prin viclenie și noroc se îmbogățește și Prietenii șoimului, o poveste cu tâlc despre puterea prieteniei dintre animale, care se ajută unele pe altele în situații dificile. Cartea a fost câștigată de Dani, un băiețel isteț cu tricou alb care participase activ la povești.
Mai rămăsese o carte, basme și legende scoțiene. Am citit doar Vulpea și turtița. La jumătatea poveștii copiii ghiciseră că turtița va sfârși în colții vulpii, cu toate astea au ascultat-o până la sfârșit. Am tras-o la sorți pe Daria, fetița cea mai înaltă.
Mai aveam pregătită o carte, preferata mea, Nono de Renata Caragiani, povestea ursulețului de pluș. Intenționam să citesc capitolele 5 și 6, scrise cu umor și cu o nemaipomenită candoare, dar nu mai era timp, începea o ședință la ora 13.00.

Îmi părea rău că Daniel, băiețelul blond pasionat de lectură nu câștigase nicio carte, așa că i-am dăruit-o pe Nono, deși era prea mic pentru ea. A strâns-o fericit la piept.
Venise momentul premiilor de consolare: am împărțit tuturor câte o tabletă de ciocolată, apoi cei 10 magneței de frigider din plastic cu animăluțe și în sfârșit cărți poștale ilustrate. Lui Daniel i-am dăruit și un un breloc în formă de delfin.

Copiii de la Policy Center for Roma and MinoritiesAm făcut poze de grup iar apoi copiii m-au întrebat:
-Mai veniți și săptămâna viitoare?
-Săptămâna viitoare suntem la târgul de carte, la Romexpo, vă așteptăm acolo.

Mi-a făcut plăcere să le citesc acestor copii veseli şi isteţi; au fost două ore din care am avut cu toții de câștigat, ne-am încărcat cu energie pozitivă, am aflat lucruri noi, ne-am distrat, am re(descoperit) bucuria lecturii.

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

sincere felicitari pentru idee si pentru implicare! putini oameni considera ca merita sa piarda 2-3 ore din viata lor ca sa citeasca unor copii…poate se mai molipsesc si altii de „microbul” acesta, al lecturii si si al daruirii!:)

[…] Clubul de lectură ALL este deja tradiţie la Centrul de Educaţie Alternativă iniţiat de Policy Center for Roma and Minorities în Ferentari. În fiecare sâmbătă, la ora 12 fără ceva, în curtea Şcolii 136 unde se află centrul, părinţii ne aşteaptă cu cei mici de mână. […]

[…] for Roma and Minorities în Şcoala nr. 136 din Ferentari. Cum am vrut să mai diversificăm puţin Clubul de lectură, am pus la cale, împreună cu Laura Frunză şi Cristina Hornoiu, un mic atelier de […]

Felicitari, ma bucur sa vad ca ati inceput acest voluntariat si va doresc sa aveti energia de a continua sa mergeti la acei copii.

Copyright © 2014 Editura All. Toate drepturile rezervate