Simon Toyne: "Abia aştept să vă revăd pe toţi!"

Simon Toyne, poză de Liana MitroiAcum aproape un an îmi făceam bagajele și mă pregăteam să vin la București pentru lansarea primei mele cărți, “Sanctus”. Eram ușor nelinștit, pe de o parte pentru că întârziasem în predarea cărții care continua povestea (Cheia) și pe de altă parte pentru că văzusem programul pe care cei de la Editura ALLFA mi-l pregătiseră. Cuprindea multiple apariții Tv, interviuri la radio și reviste, un prânz cu bloggerii, o lansare la Cocor și o sesiune de autografe la Târgul de carte Gaudeamus. Am continuat să mă întreb dacă nu cumva m-au confundat cu un alt autor, cu un nume similar, un autor cu mai multe cărți publicate și cu o mare comunitate internațională de fani. Cine ar fi putut să fie interesat de mine, un debutant din Anglia?

Așa cum s-a dovedit, îngrijorările mele au fost nefondate. Am fost primit cu o așa căldură și generozitate de către toți cei pe care i-am întâlnit, încât toate temerile mele au fost curând uitate. În plus, am fost foarte surprins de cât de aglomerat a fost târgul de carte și de cât de tineri au fost vizitatorii. Tocmai petrecusem un an întreg promovându-mi cartea, din Italia până în SUA, și, peste tot pe unde am fost, cele mai repetate întrebări au fost “Este piața de carte moartă?” și “Mai citește încă generația tânără?” Se pare că în România se citește.

M-am întors acasă după vizita mea, obosit, dar foarte fericit, cu vorbele de despărțire ale lui Andrei Gheorghe încă în urechi: “Ne vedem anul viitor, cu noua carte!”

Ah da – noua carte! În momentul respectiv încă mă chinuiam cu sfârșitul, ceea ce însemna de fapt că mă luptam cu întreaga poveste.

Succesul internațional al lui “Sanctus” a aruncat o umbră imensă asupra poveștii pe care urma s-o scriu în continuare și la care lucrasem în liniște multă vreme, dar, în tot acest timp, din fundal auzea din ce în ce mai tare sunetul ceasului ce anunța apropierea termenului de predare.

Spre deosebire de alți scriitori care au debutat mai târziu în lumea romanelor, “Sanctus” a fost prima carte pe care am scris-o. Nu există niciun manuscris abandonat în sertarele mele sau scrisori de refuz. Ca scriitor, am crescut în public. Ucenicia mea a avut loc în televiziune, unde mi-am petrecut 20 de ani finisându-mi abilitățile narative și trecând prin miile de ore de scris scenarii, de făcut montaje și programe care au fost mult mai jenante decât niște manuscrise abandonate, pe care nu le-a văzut nimeni vreodată.

Ucenicia mea s-a făcut în public. Din păcate, asta a însemnat că nu am avut niciun roman neterminat de care să mă reapuc. Nu am avut nimic. A trebuit să încep a doua carte de la zero. De asemenea, pentru că urma să fie a doua parte a unei trilogii, a trebuit să mă gândesc dinainte ce se va întâmpla în a treia parte. Așa că am ajuns să schițez două romane, motiv pentru care am rămas atât de în urmă cu scrisul. Al doilea motiv a fost presiunea a ceea ce se aștepta de la mine.

Când am scris „Sanctus” n-am avut niciun agent, niciun angajament faţă de vreun editor şi nimeni nu aştepta s-o citească. Cu „Cheia”, însă, aveam acum o mulţime de oameni care ardeau de nerăbdare, de la editori şi agenţi din Anglia şi din SUA, unde urma să fie publicată pentru prima dată, până la toţi cititorii care descoperiseră “Sanctus”, se îndrăgostiseră de el şi acum stăteau ca pe ace să afle ce s-a întâmplat cu personajele principale, Liv şi Gabriel. Asta este o presiune destul de mare, mai ales când ai și un termen-limită. Nu că m-aş plânge în vreun fel. Eram conştient de norocul pe care îl aveam, de a fi în postura aceasta. Întotdeauna îmi dorisem să fiu un romancier cu normă întreagă, iar acum eram. Așa că a trebuit să-mi iau inima în dinți și să mă apuc de treabă.

Cel mai simplu lucru pe care aş fi putut să-l fac ar fi fost să rescriu “Sanctus”, cu ceva personaje noi şi câteva schimbări de situaţie. Mulţi autori de succes au păşit pe această cale profitabilă şi de succes, de a scrie aceeaşi carte iar şi iar, cu aceeaşi încercată şi de încredere formulă.

Dar eu nu am vrut să fac asta.

Principalul obiectiv pe care îl urmăresc atunci când scriu o carte este acela de a produce ceva ce mi-ar plăcea și mie să citesc, iar ca cititor nu sunt interesat să citesc o altă versiune a aceleiaşi poveşti pe care am mai auzit-o deja de la acelaşi autor. Ceea ce aş fi vrut să citesc era o poveste care să-mi spună cum s-au dezvoltat personajele ca urmare a evenimentelor din prima carte. Voiam să ştiu ce s-a întâmplat cu ei după aceea.

“Sanctus” se termină cu o revelaţie cutremurătoare şi voiam să explorez undele acesteia, nu numai în viaţa personajelor, ci şi în lumea largă. De asemenea, aveam un tipar în minte, pentru toate cele trei cărţi, „Sanctus” fiind concentrat în jurul personajului feminin principal (Liv), „Cheia” fiind concentrat în jurul personajului masculin principal (Gabriel), iar a treia carte fiind despre amândoi, cu poveştile lor fataliste, puse în mişcare în prima carte şi ajungând la o concluzie în ultima.

“Cheia” este în primul rând un thriller conceput pentru a te face să dai paginile şi să citeşti până târziu în noapte, extrem de curios să afli ce urmează. Dar, la fel ca “Sanctus”, şi acesta conţine teme universale care stau la baza poveştii centrale. Romanul atinge teme ca religia organizată şi moralitatea, venalitatea, dragostea, sacrificiul şi onoarea.

A fost o mare răstunare de situaţie la sfârşit, ba chiar mai multe, dar sunt foarte diferite faţă de cea de la sfârşitul lui “Sanctus”. Iar în “Cheia” urmărim cum evoluează relația dintre Liv şi Gabriel, dragostea lor fiind prinsă în evenimente pe care niciunul dintre ei nu le poate controla.

Sper să vă placă. În ciuda procesului dureros de scriere prin care am trecut şi, aparent, trec şi alţii. “Cheia” a avut un succes mult mai mare decât a avut “Sanctus”. Asta, evident, va pune şi mai multă presiune în scrierea celei de-a treia cărţi, pe care acum, exact ca anul trecut, încerc să o termin înainte de a-mi face, din nou, bagajele pentru Gaudeamus. Poate că devine mai uşor la a patra carte – poate. Bănuiesc că voi afla, asta dacă o voi termina vreodată pe aceasta.

Între timp, abia aştept să vă revăd pe toţi! Vă aştept la Gaudeamus să ne salutăm! Va fi o binevenită pauză, pentru că nu va mai trebui să mă gândesc cum să închei a treia carte, şi am să vă ofer autografe pe fiecare carte – nici măcar nu trebuie să fie a mea 🙂

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

[…] autorul noua carte într-un articol oferit special publicului său din România şi publicat pe blogul Editurii All. Şi încheie într-un mod şăgalnic: Între timp, abia aştept să vă revăd pe toţi! Vă […]

Abia asteptam si noi, revederea cu Simon Toyne.

Abia astept sa-l recitesc pe Simon.
Un om de nota zece si un autor de nota 20.

[…] Zic sa trimiteti repejor o scrisoare de motivatie de maximum o pagina Claudiei Oprescu la adresa cd@chelgate.com in care sa spuneti de ce va doriti sa luati parte la aceasta scoala si de ce vreti sa lucrati in comunicare.  Chiar m-as inscrie si eu la modulul al doilea daca n-ar pica in acelasi timp cu Targul de Carte Gaudeamus unde e musai sa fiu si pentru ca vine Simon Toyne. […]

Prezenta lui Simon Toyne este un motiv serios pentru a nu rata Targul de Carte Gaudeamus de la sfarsitul lunii noiembrie.

[…] poate cel mai aşteptat este Simon Toyne, care revine la Bucureşti pentru a lansa continuarea Sanctus, Cheia. Vom anunţa cât de curând datele la care autorul se va […]

Copyright © 2014 Editura All. Toate drepturile rezervate