Prin ochii lor

de Mădălina Vasile, redactor literatură editura Galaxia Copiilor (parte a Grupului Editorial ALL)

Policy Center for Roma and MinoritiesSunt mici, jucăuşi şi plini de viaţă. Mărunţei şi timizi, un amalgam de inocenţă şi maturitate, nişte sufleţele aflate la început de drum, pe care le-am descoperit prin intermediul campaniei vALLuntar.

Când am ajuns la Şcoala Nr. 136, din Ferentari, încă nu terminaseră cursul de teatru. Învăţau să jongleze cu nişte mingi de tenis, iar chicotelile se auzeau din celălalt capăt al holului. Sala în care se desfăşoară multe dintre activităţile clubului este de fapt o sala de clasă, însă mult mai primitoare şi mai călduroasă. Desene realizate de copii lipite pe pereţi, rafturi cu cărţi, coşuri cu jucării, toate construiesc o atmosferă caldă în care cei mici revin de fiecare dată cu bucurie. Şi multă culoare, pentru nişte copii care cer aşa ceva în viaţa lor. La fel cum cer poveşti care să acopere poveştile lor, nu întotdeauna fericite.

Policy Center for Roma and MinoritiesPână să începem ora noastră de lectură, am făcut cunoştinţă cu Alexandra. O fetiţă în clasa a IV-a, isteaţă foc şi extrem de comunicativă. Ne-a povestit entuziasmată despre activităţile la care participă, de cursurile de dans (de partenerul pe care i-l va găsi „doamna” pentru orele de dans :)). Un copil frumos, la fel ca şi ceilalţi, care continuă să ne uimească atunci când ne arată testele la matematică, desenele ei, toate cu note de la 8 în sus. Lângă noi mai vine o fetiţă, în clasa a V-a. Ne arată şi ea dosărelul ei. Aceeaşi surpriză pentru noi. Aceeaşi încântare şi mândrie pe chipul ei de copil. „Îţi place matematica?”, o întreb. Răspunde repede un „daaa” lung, fără să stea pe gânduri. Îi place, nu minte, se vede după notele pe care le are. Mai târziu, vedem că la fel de mult îi place să citească.

Policy Center for Roma and MinoritiesŞi atunci ne dăm seama că nu-i deloc în van faptul că ne aflăm acolo. Că două ore din viaţa ta, ca să bucuri nişte copii cu prăjituri, bomboane şi cărţi, îţi pot umple sufletul de bucurie, aşa cum puţine lucruri reuşesc să o facă. Iar ei chiar sunt bucuroşi că ne aflăm acolo, ne întreabă din ce o să le citim. Iau singuri scaune şi le aşază în cerc. Mănâncă absenţi din prăjituri prinvind cu ochi mari şi curioşi la noi, ascultându-ne, în vreme ce le spunem povestea fetiţelor care se cred prinţese. Eu şi colega mea, Alina Bogdan, suntem încântate. Îi atragem în jocul nostru, le propunem şi lor să citească, şi vedem imediat câteva mânuţe pe sus. Alţii sunt mai timizi, încă silabisesc. Fiecare în parte te impresionează pentru că, odată prezenţi acolo, îţi dai seama că sunt copii care luptă pentru şansa lor. Că luptă pentru un mai bine, şi cum am putea noi, ceilalţi, să le negăm şansa şi să nu îi ajutăm? Sunt copii care se bucură când la final li se oferă cărţi. O bucurie autentică şi pe care la rândul tău o simţi, pentru că tu, ca om mare, ai cam uitat să primeşti în viaţa ta lucrurile simple care te pot face fericit. Şi pentru că aceşti copii par să fie, cel puţin unii dintre ei, mult mai conştienţi de faptul că viitorul lor se ascunde în paginile unor cărţi. Pentru că acum, poveştile de acolo doar îi ajută să evadeze către o lume mai frumoasă, mai târziu, însă, îi vor ajuta să facă diferenţa.

Policy Center for Roma and MinoritiesMai facem câteva fotografii şi ne pregătim de plecare. Au trecut două ore fără să ne dăm seama. Nu am terminat de citit Manualul Prinţeselor, dar măcar unii dintre ei ştim sigur că vor avea tragerea de inimă să o termine singuri. Dau să ies pe uşă şi mă trezesc cu o fetiţă blondă agaţată de mine. Ridică ochii albaştri şi mă întreabă dacă o să mai venim şi altă dată. Nici nu-mi dau seama când, privind în ochişorii ei, îi spun că da. Va exista, prin urmare, o umătoarea dată. 🙂

Asociaţia Policy Center for Roma and Minorities face o treabă minunată cu toţi aceşti copii. Iar noi, ca societate, ar trebui să fim mai implicaţi în astfel de proiecte. Ar trebui să conştientizăm mai mult faptul că şi aceşti copii fac parte din viitorul nostru şi că ei, la rândul lor, sunt cei care vor face propriile schimbări în lumea din jur.

Multe mulţumiri merg către Cezar Vasile, blogger în campania vALLuntar, care a venit şi el cu noi în Ferentari să citească.

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*

 

Cojocaru Maria Elena,

Felicitari pentru o asa initiativa! Ati avut parte de o momente frumoase…interesante si pline de incarcatura pozitiva de la acele sufletele!

Mulţumim, Maria, mulţumim Răzvan! Momente frumoase vom avea în continuare. În fiecare sâmbătă mergem în Ferentari.

Pe langa initiativa, nu am cum sa nu remarc apropierea si caldura rezultate din text.
Foarte tare, dam palariile jos.

Succes in continuare!
Noi va aplaudam.

Copyright © 2014 Editura All. Toate drepturile rezervate