Nemţii stăpânesc lumea…

Nemţii stăpânesc lumea! Cel puţin în lumea cărţii. Plecam de la faptul că Germania deţine jumătate din cifra de carte pe toată Europa. Aceasta este premisa pentru care Târgul de carte de la Frankfurt este cel mai mare din lume. Mergând acolo am înteles de ce.

În primul rând, cât e de mare Frankfurt ca oraş, în acea perioadă nu mai găseşti cazare nicăieri. Apoi, pe măsură ce te apropii de târg, la fiecare 10 metri este câte un om care te îndreaptă spre unde ar trebui să parchezi. Mergi invariabil unde îţi spun ei şi nu unde vrei tu, chiar dacă tu ai văzut locuri libere în altă parte. Apoi te aşezi în staţia de autobuz care te duce 5 minute de la parcare la târgul propriu-zis. Autobuzele vin la fiecare 2 minute şi staţiile sunt în locuri strategice. De acolo începea minunaţia.

Opt pavilioane cam cât Romexpo fiecare, unele pe două etaje, pline de edituri, cărţi şi produse legate de carte. În primele trei zile de târg accesul publicului larg nu este permis în principiu, ceea ce înseamnă că peste 95% din cei care sunt acolo au legătură directă cu cartea. Mii de oameni, de edituri… forfotă… întâlniri… alergături dintr-o parte în alta, de la o întâlnire la alta… autobuze micuţe care merg între cele opt pavilioane… şi multe, multe, multe cărţi. Toate editurile, şi mai mari si mai mici, din Europa, şi chiar din lume, care vor să conteze sunt acolo. Fie la întâlniri, fie cu stand, fie cu un spaţiu generos.

Mergând prin standuri eşti impresionat şi de englezi şi de francezi şi de spanioli… eşti impresionat de indieni şi de cărţile lor, de editurile mari care tronează (cuvântul este bine ales) pe spaţii largi şi aerisite, cu hostesse zâmbitoare care te conduc spre întâlnirea pe care o ai şi care ţine, musai după ceas, jumătate de oră, pentru că vine următorul “client”. Totul e frumos până ajungi în pavilionul nemţilor. Acolo se schimbă totul.

Pavilionul Germaniei este altceva din două motive: pentru că sunt la ei acasă şi e normal să strălucească şi pentru că ei fac legea în cartea din Europa având, cum am zis, jumătate din cifra de afaceri. Acolo se vede de ce! De la cărţi de copii interactive, cu pixuri electronice care scot tot felul de zgomote la atingerea cărţii, la lucruri mecanice simple şi uimitoare, educative pentru vârstele mici.

promovareTreci pe la cărţile de grădinărit, de condimente, coffee table books, cărţile album colorate cu fotografii incredibile, promovate în metode clasice sau în moduri mai nonconformiste (îmi amintesc o carte de grădinărit la care, ca reclama, era un manechin din carton, “sculptat” şi zâmbitor, în pantaloni scurţi şi cu bustul gol, cu o drujbă pe umăr şi un zâmbet şarmant pe toată faţa – m-am gândit atunci, zâmbind ironic, dacă noi, Grupul Editorial ALL, am veni la un târg cu o astfel de promovare cât s-ar oripila editurile “prestigioase” din România sub scuza că “pai ce, noi suntem la târg de carte sau la playboy?” – şi îmi imaginam şi organizatorii venind să ne spună că nu e demn de un târg de carte o asemenea promovare).

Romane, cărţi şcolare, cărţi tehnice, calendare… ce să mai… una peste alta, două etaje cât Romexpo pline de cărţi care mai de care mai colorate, mai frumos realizate, mai bune calitativ, cu un conţinut de la simplitate clasică la inovaţie complexă… cărţi! O lume în care toţi cei care iubesc cartea ar fi vrut să se piardă, să se rătăcească, să rămână, să trăiască acolo. Probabil că numai pentru a vizita standul nemţilor ar fi fost necesare două zile.

Inutil să spun că nu am avut timp din prima până în ultima zi a târgului să văd fiecare stand în parte sau că mi-aş fi dorit să mai rămân acolo, în târg, măcar încă o săptămână.

Pot să vă spun, însă, cu dezamăgire, că standul României la târg era cel mai prost prezentat stand. Nu voi vorbi despre reprezentativitatea editurilor pentru că pot fi acuzat de subiectivism. Vă voi spune, însă, că standul în sine era prost gândit, incomod conceput, din materiale vechi şi proaste, sărăcăcios lucrat şi prăfuit din toate punctele de vedere.

Voi încheia acest articol făcând o paralelă între standul României şi Islandei. Cu o populaţie de 300.000 de oameni şi o cifră de afaceri de carte de câteva milioane de euro, Islanda a reuşit, prin interesul pe care şi l-a dat şi prin influenţa pe care a exercitat-o, să strălucească la Frankfurt şi, mai mult de atât, să obţină statut de invitat special al târgului. Poate vreodată cineva din România va înţelege că uneori neparticiparea la un eveniment aduce prejudicii mai mici decât participarea în condiţii extrem de precare. Dar asta ar însemna să nu se mai plimbe nimeni la Frankfurt…

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

Copyright © 2014 Editura All. Toate drepturile rezervate