Mario De Mezzo pentru Observatorul Militar: “Unde să ajungem, să dăm bani ca să ne vindem cărţile?”

Mario De MezzoMario De Mezzo (CEO Grupul Editorial ALL, preşedinte Uniunea Editorilor din România, preşedinte Asociaţia Casa de Cultură) a vorbit într-un interviu pentru Observatorul Militar despre efectele negative ale crizei economice, ale  măsurilor guvernamentale şi ale campaniilor  „cărtea cu ziarul” asupra pieţei cărţii din România

Constantin Piştea: Sunt scumpe cărţile în România?

Mario De Mezzo: Acesta este un mit pe care o să ne fie foarte greu să-l distrugem. Şi vor fi colegi editori care nu vor fi de acord cu mine, însă eu susţin, din punct de vedere al editorului, nu neapărat al preşedintelui UER, că una dintre cele mai mari rele care s-au putut întâmpla cărţii în România a fost „cartea cu ziarul”.

Constantin Piştea: De ce?

Mario De Mezzo: Spun unii că, prin proiectul acesta, oamenii au avut acces la cărţi bune şi ieftine. Ceea ce este absolut adevărat. Însă două lucruri rele cred că a făcut „cartea cu ziarul”. Unu: a scăzut calitatea cărţii. Şi noi facem tot cărţi şi ştim la preţul ăsta ce hârtie se pune, ce calitate are traducerea şi ce găseşti acolo. Iei cărţi care sunt ieşite din copyright, n-ai cost pe traducere, că o iei pe cea execrabilă, şi scoţi cărţi pe bandă. Ştim că multe lucruri făcute pe bandă sunt bune, dar cărţile făcute aşa nu prea au cum să fie bune. Al doilea lucru rău: a învăţat publicul cu o mentalitate greşită – cartea trebuie să fie 10 lei. Dacă este peste 10 lei cartea, înseamnă că editorul e hoţ, ne fură. Totuşi, cartea este 10 lei când nu ai drepturi de autor de plătit, când nu ai traduceri de plătit, nu ai redacţie de plătit, când faci carte proastă ş.a.m.d. Când ai toate lucrurile astea de plătit, tu trebuie să-ţi acoperi cheltuielile din primele 2.000 de exemplare. Şi-atunci, preţul trebuie să fie un pic mai sus.

Constantin Piştea: Cum le explicaţi aceste lucruri potenţialilor cititori?

Mario De Mezzo: Nu poţi. E greu. Eu am încercat să le explic în interviuri şi în discuţii directe, dar am întâlnit o opoziţie puternică. Pe de-o parte, îi înţeleg, pentru că oamenii văd clar faptul că primesc o carte la 10 lei. Nu sunt foarte mulţi pasionaţi de carte la nivelul la care să înţeleagă diferenţa dintre traduceri, nu sunt foarte mulţi care pot să compare traducerile. De multe ori, nu ştiu ce cumpără, pentru că nu au elementul comparaţiei. Atunci, e foarte greu să-l convingi pe un om care crede că a făcut o afacere bună de faptul că a făcut o afacere păguboasă pe termen lung. Cărţile ajung în biblioteci. Şi ce fac acolo? Aş fi curios să aflu câte din „cărţile cu ziarul” au fost citite. Ce e mai periculos e că editurile intră în jocul acesta, pentru că li se forţează mâna. Din cauză că preţurile au fost atât de jos la „cartea cu ziarul”, oamenii aşteaptă chilipiruri. Nu mai vor să cumpere cărţi de 20-30 de lei. Atunci editurile trebuie să intre în jocul ăsta ca să-şi vândă cărţile. Am fost la târgul de carte şi am găsit edituri la care nu am descoperit nicio carte peste 12 lei. La un moment dat, ceva trebuie să se întâmple. Deja, piaţa de carte cu ziarul a cam intrat în colaps. Nu se mai fac tiraje de 100.000, ci de 15-20.000 de exemplare, iar din acestea rămân stocuri uriaşe. Am găsit în hipermarket cărţi bune la 3 lei. Dacă luăm un rabat mediu pe care un editor îl dă unei librării, 40 la sută, iar o carte costă 3 lei, înseamnă că editorul primeşte înapoi 1,8 lei. Restul îi rămâne retailer-ului. Deci, un editor îşi dă cartea din depozit cu 1,8 lei. Unde să ajungem, să dăm bani ca să ne vindem cărţile?

Varianta integrală a interviului poate fi citită aici.

Scrie un comentariu!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

Cunosc persoane care si-au achizitionat toate colectiile de carti ‘cu ziarul’ si le tin in biblioteca cu tot cu FOLIE pentru a nu se pune praful pe ele.

O carte buna merita +20-30 de lei, insa putini oameni dau 30 de lei pe o carte stiind ca in frigider bate vantul..

Este trist, dar este adevarul.

Sunt de parere ca totul pleaca din educatia fiecaruia si din modul nostru de a fi.Exista stereotipuri ce cumpara o intreaga colectie si nici macar nu citesc cuprinsul dar exista si persoane ce au o educatie ceva mai aleasa,o putere de cumparare relativ mica,genul asta de persoane ar aprecia o carte pe care au platit trei lei chiar daca ,calitatea este net inferioara

Copyright © 2014 Editura All. Toate drepturile rezervate