Primul înţelept al creştinismului, Apostolul Pavel, spunea despre dragoste că este îndelung răbdătoare şi cu bunătate, de pizmă şi laude străină, nu cunoaşte mândria şi nu e cu necuviinţă; folos nu caută, mânie nu aprinde şi la rău nu gândeşte; plânge fărădelegea şi de adevăr se bucură.
Dragostea s-a arătat însă, în istorie, capricioasă, pizmaşă, necuviincioasă, nu de puţine ori interzisă. Totuşi, există mari poveşti de iubire care au depăşit toate obstacolele, inclusiv pe cel al timpului. Poveşti a căror frumuseţe rămâne întreagă după decenii sau chiar secole. Poveşti în care mesajele nu ajung la destinatar instantaneu, dar se bucură de acea căldură umană după care cu toţii tânjim uneori. Poveşti cu protagonişti pe care ne-am dori oricând să-i vedem în carne şi oase. Pe cele mai frumoase abia aşteptăm să vi le arătăm, în noua colecţie „Iubiri de altădată” a Editura ALLFA. Detalii şi multe surprize în curând!
Până atunci faceţi cunoştinţă cu Soţii de artişti, de Alphonse Daudet, Dom Casmurro, de Joachim Maria Machado de Assis şi O mică glumă, de Anton Pavlovici Cehov.
Ăăăă… hotărâţi-vă dacă-s neveste sau soţii. Inclusiv pe all.ro .
Sunt soţii. 100%. Schimbăm acuşica şi poza 🙂 Săru’ mâna!
Proastă alegere.
În original e „les femmes”, nu „les épouses”.
Bine că te pricepi mata la toate.
La aia chiar mă. 😀
Şi musca zicea că ară…