Acesta pare a fi crezul autoarei. A judeca o carte după numărul de pagini este destul de adânc şi se înscrie perfect în atmosfera cărţii analizate – Critica raţiunii insuficiente şi inutile – scrisă într-adevăr de doi ingineri – Jemapel şi Jemanfu. Am rămas cu impresia că autoarea s-a pătruns mai mult decât crede de adâncimile filosofice şi de metodă ale lucrării.
Eu, ca director al editurii unde a apărut cartea, când am decis publicarea m-am gândit că umorul n-a omorât pe nimeni. Judecând după comentariul plasat de Ioana Epure pe Bookaholic, se pare că nici lipsa acestuia.
Într-adevăr, faptul că cei doi autori sunt ingineri creează confuzie. Altfel nu-mi explic de unde ideea că marketingul editurii s-a bazat pe acest fapt real ca pe un cârlig de promovare bla, bla, bla… Logica strânsă a autoarei nu lasă loc de discuţie. Domnia sa spune:
Nu prea merită să-ţi baţi capul cu cartea… din mai multe motive. Primul: unul dintre cârligele de marketing cu care s-a promovat cartea asta a fost faptul că autorii sunt absolvenţi de automatică.
Despre sedinţe
Sursă foto: andrewgush.com
Este anunţată o şedinţă care va începe peste 30 de minute. Este prima şedinţă din acest an, în prima zi lucru. Doar că această prima zi este de fapt în a doua zi, pentru că în prima nu am reusit să ajungem la birou.
Oboseală mare cu sărbătorile de sfârşit de an. Entuziasmul e maxim, vă daţi seama. La 10 minute de când trebuia să înceapă şedinţa eram prezenţi 3 dintre cei 6 convocaţi. Ceilalţi 3 colegi veniseră prea devreme şi ca să nu piardă timpul aiurea … dispăruseră.
Aflăm că s-au dus să “topească” o ţigară. Din fericire doar fix una şi tot din fericire locul de fumat este fix afară iar afară este fix frig, aşa că având dinţii încleştaţi şi-au restrâns povestirile despre petrecerea de Revelion la câteva grimase, nu au zăbovit prea mult şi nu au întârziat decât 15 minute peste cele 10 permise. Doar că, între timp, cei 3 punctuali – punctualitate relativă pentru că nici ceasurile nu mai sunt ce erau odată deşi costă din ce în ce mai mult – având probleme ce nu suferă amânare au dispărut să mai rezolve câte ceva până se adună toată lumea, dar au lasat vorbă la secretariat să fie înştiinţaţi de îndată ce echipa dornică de combinaţia ‘aer rece – fum cald’ revine.
Aşa cum era de aşteptat, între timp, şi colegele drăguţe de la secretariat au dispărut. Evident, cu treabă prin editură. Mai bine, pentru că atmosfera devine tensionată: cele două telefoane din secretariat sună concomitent, a intrat curierul şi nu ştie cui să predea corespondenţa, un autor aşteaptă nedumerit neştiind pe cine să întrebe şi a şi uitat ce avea de întrebat, un coleg vine să ia un număr de înregistrare dar îşi dă seama repede că nu e momentul şi … dispare.
Jemapel şi Jemanfu şi a lor critică la “Inutila critică a raţiunii inutile şi insuficiente”
Ioana Epure a scris zilele trecute, pe site-ul prietenilor noştri bookaholici, o recenzie la volumul “Critica raţiunii inutile şi insuficiente” de Jemapel şi Jemanfu.
Îi mulţumim Ioanei pentru lecturarea cărţii şi pentru articol şi o mai aşteptăm printre cărţile noastre.
Apreciem şi încurajăm feedbackul cititorilor noştri şi vă invităm să ne spuneţi cum vi s-au părut cărţile ALL, pe blogurile personale, aici pe blogul nostru sau pe reţelele sociale Facebook şi Twitter.
Despre “Critica raţiunii inutile şi insuficiente”, Ioana spune:
Critica raţiunii inutile şi insuficiente a autorilor Jemapel şi Jemanfu (aka Dan Stoica şi Costin Oproiu) e groasă. Nejustificat de groasă pentru o carte care, teoretic, vrea să te facă să râzi şi atât.
(…)
Să traduc, deci: nu prea merită să-ţi baţi capul cu Critica raţiunii inutie şi insuficiente. Din mai multe motive. Primul: unul dintre cârligele de marketing prin care s-a promovat cartea asta a fost faptul că autorii sunt absolvenți de Automatică (din ’84). Cum ar veni, uitaţi aici nişte politehnişti care ştiu să scrie! Mi se pare mie, sau chestia asta e un fel de şut în fundul tuturor celorlalţi ingineri, care, aparent, nu ştiu să scrie? Să fie înclinaţiile literare a doi politehniști un asemenea fenomen încât trebuie să căscăm gura la vederea operei şi s-o citim curioşi, de parcă maimuța cu mașina de scris ar fi terminat în sfârşit operele lui Shakespeare? Da, pentru că toţi scriitorii buni sunt absolvenţi de Litere, evident.
Cronica Ioanei a stârnit interesul autorilor, care i-au răspuns în rândurile de mai jos:
Cele mai citite cărţi ALL în 2011
La început de an se poartă retrospectivele, bilanţurile, topurile. Nouă ne plac mai mult topurile – şi pentru că ne-aţi obişnuit să fim mereu în ele!, lucru care ne bucură nespus şi pentru care vă mulţumim din suflet. În 2012 ne promitem să fim şi mai pe placul vostru 🙂
Avem multe cărţi frumoase, dar trei dintre ele au fost pur si simplu devorate de voi, dovada fiind stocurile golaşe pe care le avem şi pe care vom pune repede mâna să le umplem.
Pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, aşa cum îi şade bine unei vedete de talie internaţională, se află thrillerul anului în România: Sanctus, de Simon Toyne. Povestea călugărului care se aruncă din vârful celui mai vechi lăcaş de cult al omenirii a atras câteva mii de români.
La mică distanţă este o carte plină de magie, Oksa Pollock, care ne va umple de puteri supranaturale şi în 2012, odată cu recenta retipărire a primului volum “Tărâmul invizibil” şi cu apariţia celui de-al doilea, prin luna martie.
Ne bucurăm şi că aţi ales să aveţi mereu un doctor în casă şi aţi cumpărat Agenda Medicală Merck – Medicul casei, un ghid al sănătăţii ce explică pe larg şi pe înţelesul tuturor ce este o afecţiune, care sunt simptomele ei, cum este diagnosticată, cum poate fi prevenită şi tratată. Cele aproape 2.000 de pagini cu ilustraţii vă ajută să fiţi un pacient model, corect informat.
