Îți vine să pui frână unei întregi săptămâni din viața ta, să îți minți șeful ca să rămâi în pat devorând unul după altul romanele din seria „Povestea unei crime” semnată de Maj Sjöwall și Per Wahlöö. Judecând după aceste simptome, jurnalista Louise France mărturisește într-un articol publicat în The Guardian că se teme chiar să nu se fi îndrăgostit de inspectorul Martin Beck, protagonistul seriei.

Lui Martin Beck îi e permanent teamă să nu răcească. Are palpitatii, se confruntă cu probleme de respirație și cu alte indicii ale disconfortului fizic. Dacă faceți deja eforturi să vi-l închipuiți, vă puteți baza pe imaginea lui Walter Matthau, actorul care l-a interpretat pe Martin Beck, sub numele de Jake Martin pentru publicul american, în filmul din 1973 numit „The Laughing Policeman”.

Când își ridică privirea deasupra scenei unei crime pe care o investighează, zărește pe tavan o pată veche de umezeală. Își imaginează imediat că are forma unui călut de mare, chiar a unei sirene, și se întreabă dacă victima a avut atâta imaginație încât să își dea seama. Deși este empatic, perseverent și tenace, în cea mai mare măsură Martin Beck este sever, posac, ușor iritabil. Pe parcursul seriei, trece de la statutul de bărbat nefericit în căsnicie, tată a doi adolescenți, la cel de bărbat divorțat într-o relație neoficializată. Petrece mult timp în compania colegilor polițiști și oricine lucrează într-un birou poate recunoaște tensiunile și ciocnirile dintre ei pentru că Martin Beck și oamenii din jurul lui își dezvăluie caracterul, își exprimă gândurile, dovedindu-și umanitatea într-un stil atemporal.

Maj Sjöwall și Per Wahlöö au statuat ideea ca detectivul trebuie să fie tridimensional, credibil în rolul pe care îl joacă, iar Martin Beck, creația lor, a devenit prototiul detectivului în filmele și serialele din America și Europa din anii `60  -`70 până în prezent. Dacă vă simțiți pregătiți acum, puteți face un pas mai aproape de Martin Beck.