Reală sau imaginară, citită, vizionată, trăită sau visată, dragostea nu abdică niciodată de la firea ei capricioasă. Editura ALL declară deschisă biblioteca de primăvară, oferindu-le cititoarelor un buchet de povești impresionante din colecția Iubiri de altădată.

Dragoste și prietenie, de Jane Austen

„Dragoste și prietenie” îmbracă forma unui roman epistolar pentru ale cărui personaje iubirea nu reprezintă decât un must have al vieţii sociale. Jane Austen foloseşte ironia muşcătoare şi comicul absurd pentru a demola dintr-o singură lovitură convenţiile literaturii din perioada romantică. Cu aceleași instrumente, atacă şi tiparele de comportament din societatea acelor vremuri. Pregătiți-vă pentru pasaje savuroase în care autoarea parodiază cultul sensibilității!

Astăzi împlineşti cincizeci şi cinci de ani. Dacă se poate spune vreodată despre o femeie că este la adăpost de încăpăţânarea iubiţilor dezagreabili şi de persecuţiile nemiloase ale părinţilor îndărătnici, fără îndoială că acesta este un astfel de moment al vieţii. (Scrisoarea întâi Isabel către Laura, „Dezamăgită în prietenie şi trădată în dragoste”)

Femeia de ciocolată, de Gib Mihăescu

Negrişor este obsedat de domnişoara Eleonora – femeia cu tenul ciocolatiu – şi se refugiază în imaginaţie. Gelos pe Modreanu, îl ucide în închipuire, aflând mai apoi că acesta a fost găsit mort şi în realitate. Dar spectrul rivalului său apare în viaţa reală, încurcându-i lui Negrişor planurile de a trăi experienţa erotică cu femeia atât de dorită. Gib Mihăescu ne oferă accesul într-o lume în care teama nemotivată de moarte şi de singurătate conduce personajele chiar spre acest temut deznodământ.

Dar acum închipuiţi‑vă pe Eleonora lângă Modreanu, ascultând în mare tăcere, întreruptă doar de foşnetul caietelor şi apăsarea rapidă a creioanelor, cum răsuna deodată numele lui Negrişor, într‑o companie atât de ilustră : Newton, Hume, Kant, Bergson, Einstein… Lucian Negrişor… Vai, parcă simte înţepeneala gâtului lui Modreanu, şi vede deschizându‑se enorm ochii Eleonorei, ca nişte flori întunecate ce se dau cu petalele larg deschise luminii soarelui matinal.

Ethan Frome, de Edith Wharton

Un inginer ajuns pentru o vreme în Starkfield, un târguşor aspru şi lipsit de orice perspective din America secolului XIX, devine obsedat de povestea lui Ethan Frome, localnicul taciturn al cărui corp poartă cicatricele unui „accident“ misterios. Destinul lui nefericit se dezvăluie treptat. Tensiunea emoţională se desfăşoară în gesturi mici, dar semnificative, fierbe în tăceri tăioase, iar presentimentele se ascut în umbrele nocturne proiectate pe chipuri. Tocmai ați descoperit un microroman străbătut de suflul autentic și formidabil al marilor iubiri.

Toată lumea din Starkfield îl cunoştea şi‑l saluta pe măsura înfăţişării sale grave; dar firea taciturnă îi era respectată şi numai rareori vreunul dintre localnicii mai vârstnici îl reţinea ca să‑i spună o vorbă. Atunci asculta în linişte, cu ochii albaştri aţintiţi asupra chipului interlocutorului, şi răspundea cu o voce atât de joasă, încât nu‑i auzeam niciodată cuvintele; apoi se urca ţeapăn în brişcă, lua hăţurile în mâna stângă şi o pornea uşor spre ferma lui.

— A fost un accident destul de grav, nu? îl întrebai pe Harmon în timp ce mă uitam după silueta tot mai îndepărtată a lui Frome şi mă gândeam cât de maiestuos trebuie să fi fost capul lui oacheş şi uscăţiv, cu claia de păr deschis la culoare, aşezat pe umerii lui puternici, înainte de a fi deformaţi.

Ea și el, de George Sand

La publicarea sa, în 1859, romanul „Ea şi el“ a stârnit protestele prietenilor şi fratelui lui Alfred de Musset, care au acuzat-o pe George Sand că a răstălmăcit realitatea după bunul ei plac. În 1833, ea se îndrăgostise nebuneşte de poet. Aventura lor romantică şi pasională a fost transpusă în paginile romanului – Musset în trăsăturile lui Laurent, Sand în cele ale lui Thérèse. De la triumful pasiunii până la tristul ei sfârşit, Thérèse şi Laurent se vor descoperi, se vor iubi şi se vor despărţi în momente frumoase și pe alocuri întunecate. Pe parcursul acestei poveşti bizare, gelozia şi moartea pândesc mereu în umbra celor mai arzătoare dorinţe.

«Acum», își zise Laurent, părăsind în grabă străduța pustie și revenind pe șoseaua zgomotoasă din Champs- Élysées, «m-am liniștit. Are un amant ! De fapt, nu era obligată să-mi mărturisească lucrul ăsta… Dar nici nu era obligată să vorbească de fiecare dată în așa fel încât să mă facă să cred că nu e și nu vrea să fie a nimănui. E o femeie la fel ca celelalte : simte nevoia de a minți înainte de toate. Ce-mi pasă ? Totuși, n-aș fi crezut ! Și chiar trebuie să fi fost cam pornit împotriva ei, deși n-am vrut să recunosc, din moment ce am tras cu urechea, făcând cel mai odios lucru din lume, atunci când nu e făcut de un bărbat gelos ! Nici nu pot să regret prea mult, fiindcă asta mă salvează de la o mare nenorocire și de la o mare păcăleală : aceea de a dori o femeie care n-are nimic mai dezirabil decât oricare alta, nici măcar sinceritatea.»

Paul și Virginia, de Jacques-Henri Bernardin de Saint-Pierre

Nicio colecţie de poveşti de dragoste nu ar fi completă fără istoria tulburătoare a lui Paul şi a Virginiei, cuplu la fel de cunoscut iubitorilor de literatură precum sunt Paolo şi Francesca, Tristan şi Isolda sau Romeo şi Julieta. Fii ai unor colonişti francezi, însă crescuţi pe o insulă paradisiacă şi educaţi în deplin acord cu legile naturii, cei doi tineri se dezvoltă departe de influenţa corupătoare a lumii aşa-zis civilizate şi fără să ştie ce sunt prejudecăţile, lăcomia sau frica. Natura îi modelează după chipul şi asemănarea sa, iar ei ajung să cunoască cea mai profundă şi autentică fericire ce poate fi atinsă vreodată de om.

Dacă îl întâlneai undeva pe unul dintre ei, puteai fi sigur că nici celălalt nu este prea departe. Într‑o zi coboram de pe vârful acestui munte şi am zărit‑o la marginea grădinii pe Virginia, care venea în fugă către casă, cu capul acoperit de juponul pe care şi‑l ridicase în sus pe la spate ca să se apere de o rafală de ploaie. De departe, mi s‑a părut că este singură ; m‑am apropiat ca s‑o ajut, dar am văzut că‑l ţinea pe Paul de braţ, înfăşurat aproape în întregime în acelaşi jupon ; râdeau unul la altul la adă- postul umbrelei pe care şi‑o inventaseră singuri. Cele două căpşoare fermecătoare sub juponul bufant mi‑au amintit de copiii Ledei închişi în aceeaşi cochilie.

Lista continuă cu alte 5 povești a căror frumusețe îți taie respirația. În perioada 26 februarie-3 martie, 10 titluri din colecția Iubiri de altădată își așteaptă cititoarele pe site-ul Editurii All cu prețuri de nota 10.