Cine se încumetă la un exercițiu de arhitectură literară? Strada Ficțiunii este colecția de literatură a Editurii All, populată de cei mai fascinanți magicieni ai povestirii din ultimul secol. Fascinant este și faptul că această stradă se construiește pe măsură ce ți-o imaginezi. Ce autori străini sau români ți-ar plăcea să locuiască pe Strada Ficțiunii? Unde te-ai întâlnit prima dată cu acei autori și cum v-ați împrietenit? Care dintre operele lor te-au cucerit și de ce?
Scrie-ne care este viziunea ta despre cum ar trebui să arate Strada Ficțiunii într-un comentariu la acest articol și poți câștiga trei romane de excepție nou sosite în colecție: „Recolta”, „Sub semnul lui Dylan” și „Roman pentru doamne”. Comentariile sunt binevenite până miercuri, 12 august, inclusiv, iar noi vom premia săptămâna viitoare cel mai original și bine argumentat răspuns.
Dacă ai un blog, te invităm să participi la concursul cu aceeași temă și premii consistente organizat de Goodread.ro. Click aici pentru a intra în competiție!
Dar, înainte de a începe să lucrezi la propria ta mini-colecție, te invităm să faci un tur virtual pe Strada Ficțiunii, așa cum se înfățișează ea astăzi cititorilor. Pășește în secțiunea Clasic pentru a descoperi cărți uitate sau neglijate, traduse pentru prima oară în limba română sau repuse în drepturi prin noi traduceri. Aici te așteaptă capodopere precum „Oblomov”, „Orasele invizibile”, „Cevengur” sau oricare dintre rafinatele romane ale lui Iuri Dombrovski. În secțiunea Contemporan îți vor ieși în cale debutanți valoroși, publicați simultan în România și pe scena internațională, și scriitori deja lansați, care au primit distincții prestigioase și recunoașterea criticilor și a publicului. Dacă ajungi la secțiunea Crime, vei fi luat prin surprindere de cazuri excepționale imaginate atât de autori debutanți, cât și de scriitori consacrați, precum Maj Sjöwall și Per Wahlöö, supranumiți regele și regina romanului polițist. Secțiunea Bestseller te poartă direct în cele mai fierbinți topuri ale lumii, dezvăluindu-ți romane traduse în zeci de țări, iubite de milioane de cititori, compuse din toate ingredientele unor lecturi de neuitat: suspans, pasiune și umor. În plus, nu se poate ca în plimbarea ta pe Strada Ficțiunii să fi ratat atracția momentului: campania #euvaracitesc cu reduceri de 50%. Ședere plăcută în continuare!
Pasii ma poarta pe o strada ingusta cu pietre mici si albe care par a sclipi in lumina difuza a soarelui ce abia a rasarit. Casele sunt atat si atat de diferite una de alta dar toate sunt pozitionate de-a lungul drumului ce pare a se pierde departe in muntii acoperiti de nori. Privesc prima casa ce-mi iese in cale si realizez ca este de fapt o veche cladire de apartamente. Intru in el si ii intalnesc pe Mihaela si pe Doru din “Invitatia la vals”.Frumosi, tineri si indragostiti peste masura. Oare stiu ei ce le va aduce viitorul? Cu sufletul trist plec mai departe pentru a descoperi un vechi conac elegant unde intr-o camera sta o batrana imbracata intr-o rochie de mireasa ingalbenita de vreme. Este insasi domnisoara Havisham din “Marile Sperante”. Mergand visatoare pe strada vad o impunatoare cladire ce pare a fi un castel. Pare a fi vrajita si realizez brusc ca este scoala Hogwarts. In ea, copii veseli invata cum sa-si foloseasca bagheta pentru a face vraji iar altii se joaca fericiti quidditch. As sta vreme indelungata langa ei sa-i privesc si sa sper ca ma vor invata si pe mine. Oare invitatia mea la Hogwarts s-a ratacit cu vreo bufnita?
Pe aceasi strada inaltul bloc Carlton isi asteapta sfarsitul. Din zecile de locatari doar unii vor scapa iar cel care cunoaste acest secret este doar Cezar Petrescu.
Pe masura ce avansez, drumul merge catre dealuri verzi ca smaraldul. In dreapta am casuta hobbitului Frodo iar in stanga casa cu prispa a lui Ilie Moromete. Portul cu vasul Speranta are iesire la mare iar Anton Lupan si echipajul sau asteapta sa plece in noi aventuri. Ciresarii cauta “Castelul fetei in alb” iar Jane Eyre abia a ajuns in casa domnului Rochester.
Drumul este intesat de personaje ce candva au facut parte din viata mea. Iar pe masura ce avansez citind, multe alte case vor aparea de-a lungul acestei strazi, umplandu-mi inima si viata cu povesti.
Strada Ficțiunii arată deja foarte bine 🙂 Cred că s-ar încadra bine în peisaj şi o secţiune de nuvele (nu cred că am văzut niciun volum de nuvele) şi o secţiune a autorilor sud-americani mai puţin cunoscuţi (cred că ar prinde la public pentru că în ultimii ani am observat o mare înclinaţie a citititorilor către literatura sud-americană.
* vreun în loc de niciun
Dragă Dana,
Îți mulțumim pentru răspuns! Roberto Arlt, considerat părintele romanului argentinian modern, este unul dintre autorii sud-americani mai puțin cunoscuți în România pe care îl poți întâlni în colecția Strada Ficțiunii. Te invităm să descoperi aici http://www.all.ro/colectia_strada-fictiunii-clasic/cei-apte-nebuni.html romanul „Cei șapte nebuni”. Acceptăm cu bucurie sugestii concrete de autori sud-americani pe care ți-ar plăcea să îi citești în traducere în colecția noastră de literatură.
Îți putem prezenta savuroasele volume de proză scurtă http://www.all.ro/colectia_lista-lui-alex-tefanescu/via-a-face-to-i-banii.html, http://www.all.ro/colectia_strada-fictiunii/intoarcerea.html sau http://www.all.ro/colectia_strada-fictiunii/de-as-avea-un-sot-cat-o-musca.html. Așteptăm și la acest capitol sugestii concrete de titluri și autori pe care să îi găzduim pe Strada Ficțiunii.
Iulia Burtea,
comunicare online Editura All
Dintre scriitorii sud-americani mi-ar plăcea să îi traduceţi pe Rómulo Gallegos, Marcela Serrano. Mi+ar plăcea foarte mult să fie traduse şi jurnalele Sylviei Plath.
Citesc mult pe kindle si mi-ar placea sa gasesc cat mai multe romane din Strada Fictiunii in varianta epub. Kindle-ul mi-a permis intalnirea cu Anthony Doerr, Cassie Dandridge Selleck autori ale unor romane considerate printre cele mai bune ale anului trecut. Cred, asadar ca ei, impreuna cu Allen Eskens s-ar potrivi de minune pe Strada Fictiunii.
Strada Ficțiunii… este un labirint cu uși secrete. Pentru mine.
Simt în continuare hamacul în care mă lungesc la răcoarea pădurii într-o zi de vară și, deschizând coperțile cărții, simt cum sunt aruncată într-un capăt de coridor necunoscut, cu pereți înalți, unde sub ochii mei se hașurează contururi. Văd Orașele Punct și Cratimă și deși mai simt din când în când cum mă legăn în adierea vântului, nu mai sunt fizic acolo și mă plasez atemporal și imaginar într-o poveste. ”Așa e dragostea – dă o savoare nouă tuturor lucrurilor, vopsește totul în culori proaspete, gâdilă nervii cu senzații intense, face din nou suportabile lucrurile plictisitor de banale.” (”A fost odată ca niciodată”, de Andrew Nicoll).
Închid cartea, am revenit în hamac, mă gândesc la ei, mă gândesc la mine. Am ieșit din labirint, dar doar până îl văd pe EL și-mi amintesc citatul lui Andrew Nicoll și sunt iar cu mintea acolo, la viața pe care am trăit-o cu Tibo Krovic și Agatha Stopak.
Din coridorul labirintului aleg acum un alt traseu și mă gândesc că un ”curs de creative writing” cu un profesor de limbă cehă mi-ar plăcea și mie. Zâmbesc la poveștile profesorale din cancelarie și scot din când în când capul din labirint, doar pentru a le compara cu poveștile pe care mi le spunea în copilărie bunica mea, profesoară de limba română. Și mai ies din nou, scurt, analizând-o pe Beata, pe care o cert și o înțeleg în aceeași măsură. Îmi place mult cum e abordată condiția scriitorului suferind de «sindromul de gazdă » în fața cititorilor, concretizată și de menționarea lui Cehov- „Nu există ratat care să nu găsească pe cineva de nivelul lui și nu există idioțenie scrisă care să nu-și afle cititorul potrivit”. („Cum se educă fetele în Boemia,” de Michal Viewegh). Zâmbesc și mă gândesc la viitorul meu.
Și din labirint iau trenul spre Manazuru și tot cobor și mă întind în hamac, pentru că durerea dispariției lui Rei este, altfel, durerea mea, durere de care mă ascund prin labirinturi, dureri pentru care caut anestezic fictiv…
Iar în labirint mi-ar plăcea să-l găsesc pe Raymond Carver. Pentru nuvela scrisă în 1979 și publicată în 1981 “Despre ce vorbim când vorbim despre iubire” care stă la baza filmului Birdman, cu atâtea nominalizări la Oscar. Și pentru că mi-ar plăcea să înțeleg construcția narativă a scrierilor sale și cum creează tensiune din nimic, cum poate să rămână minimalist în povești cu subiecte mari. Pentru că este scriitorul preferat al jurnalistei mele preferate. Și pentru că în labirintul străzilor ficționale totul este posibil
Strada Fictiunii este un proiect special care inseamna mult pentru mine. As adauga romanele politiste, pentru un plus de mister.
Strada Fictiunii de mult nu mai e o stradă, a devenit un cartier în toată regula. I-aș adăuga o zonă a romanului istoric. Dacă mă gândesc bine, aș invita să locuiască aici și scriitori de romane polițiste. Nu pe cei nordici, că aceia s-au instalat bine pe altă stradă.
Mi-ar placea ca pe Strada Fictiunii sa isi gaseasca loc si celelalte romane ale lui Andrew Nicoll cum ar fi „The Secret Life and Curious Death of Miss Jean Milne” sau „The Love and Death of Caterina”. Am citit „A fost odata ca niciodata” si „Daca citesti asta inseamna ca am murit” si mi-a placut foarte mult stilul lui. De asemenea romanele lui Guillaume Musso sunt captivante si nu le poti lasa din mana, asa ca oricare dintre cele inca netraduse este binevenit. Alti autori si romane pe care as vrea sa le intalnesc pe Strada Fictiunii ar fi Anthony Doerr (in special „All the Light We Cannot See” dar si „Memory Wall”), romanul „Euphoria” al lui Lily King, Fredrik Backman cu „A Man Called Ove” sau „My Grandmother Asked Me to Tell You She’s Sorry”, „Someone Knows My Name” de Lawrence Hill, „The Flying Circus” de Susan Crandall, „Saint Mazie” de Jami Attenberg. De asemena mi-ar placea sa se publice si „Circling the Sun” al scriitoarei Paula McLain insa deja a fost publicat un roman de-al ei la noi.
Am desemnat o câștigătoare pentru concursul nostru: cărțile merg la Oana Barabas. O felicităm pe Oana și vă mulțumim tuturor pentru participare!