Echipați în costume elegante și dotați cu discursuri bine puse la punct, oamenii politici ne prezintă oferta completă de planuri, proiecte și promisiuni. Cu fiecare apariție publică, au ocazia de a-și sancționa adversarii politici și de a-și atrage mai mulți susținători. În momentele de bilanț, constatăm de multe ori că cei în care am avut încredere au eșuat în îndeplinirea planurilor trâmbițate în discursurile publice. Toată clasa politică se înghesuie sub umbrela demagogiei. Din păcate, nu avem posibilitatea de a extirpa definitiv minciuna din profilul demintarului public, dar putem evita dezamăgirea încercând să identificăm intențiile reale de dincolo de cuvintele iscusite. Interpretarea gesturilor este una dintre cele mai sigure modalități de „a citi printre rânduri”. Cunoașterea semnificațiilor limbajului nonverbal ne ajută să înțelegem ce spun oamenii când nu vorbesc (sau în ciuda a aceea ce vorbesc), pentru că, așa cum subliniază Joseph și Caroline Messinger, „Nu oamenii fac gesturile, ci gesturile îi fac pe oameni”. Lucrarea lor, „Cartea gesturilor”, s-a născut din dorința de a realiza o gramatică gestuală completă, explicată și ilustrată.

Să pornim de la o situație comună în spațiul public: un parlamentar declară că dorește o schimbare în privinţa unei legi controversate. În timp ce își exprimă dorinţa, lasă pleoapele în jos pentru o clipă. Jurnaliștii prezenți la conferința de presă și spectatorii de acasă nu sesizează legătura dintre expresia abia perceptibilă și conţinutul discursului. Dar, dacă am ști că pleoapele reprezintă graniţa dintre realitate și vis, am putea înțelege intenția reală a parlamentarului dincolo de planurile exprimate manifest. De fapt, el spune ceea ce colegii din alte partide sau societatea civilă își doresc să audă, dar gesturile lui demonstrează că este conștient că n-a făcut altceva decât să formuleze o promisiune irealizabilă sau o minciună pioasă.

Știați că banalul gest de a băga mâinile în buzunar poate ascunde o multitudine de semnificații? Cu toții ne ascundem din când în când mâinile în buzunare, fie pentru că este prea frig afară, fie pentru că, fără să fim conștienți de asta, folosim buzunarele ca un instrument de reechilibrare psihologică și comportamentală. Mâinile în buzunare sunt semnul unei stări de calm social, de aceea facem acest gest când detectăm o formă de adresivitate verbală în discursul interlocutorului, când trecem printr-o stare de neliniște înaintea examenelor, de exemplu, sau când vrem să ne păstram sângele rece în fața unui eventual partener a cărui prezență ne intimidează. Simbolistica mânilor în buzunare se complică atunci când stăm jos. Dacă interlocutorul nostru stă pe scaun și își ascunde una sau ambele mâini în buzunarele blazerului sau ale pantalonilor, trebuie să fim atenți. În acel moment se preface, nu este prea sigur de ceea ce spune. Își ascunde mâinile pentru a se proteja de o intruziune supărătoare a adevărului în câmpul minciunilor pe care le susține. Este o formă a „sindromului struțului”.

Trebuie să ținem cont că 80% dintre gesturile noastre își schimbă semnificaţia în funcţie de contextul în care se produc. Când alesul inimii își pișcă lobul urechii stângi tot timpul, apucându-l între degetul mare și arătător, înseamnă că, în acel moment, în mintea lui se derulează o fantasmă din care facem parte. Dar interpretarea acestui gest este influențată de context, pentru că, dacă același gest este făcut de un client în timpul unei întâlniri de afaceri, fantasmele lui sunt de cu totul alt tip. De pildă, în timp ce își pișcă lobul urechii stângi cu arătătorul și degetul mare, își poate imagina ce strategie va pune în aplicare pentru a ne convinge să mai lăsăm din preţ. În acest caz, fantasma lui se referă la beneficiul pe care o să-l aibă în urma negocierii. Cunoscând interpretarea secvenţei gestuale pe care clientul o reproduce sub ochii noștri de o jumătate de oră, suntem în avantaj.

Nu trebuie să fim experți în relații publice, comunicare sau psihologie ca să descoperim semnificațiile ascunse ale gesturilor, nici nu trebuie să ne limităm la dorința de a decripta gândurile și comportamentul prietenilor, familiei, colegilor, șefilor sau demnitarilor. „Cartea gesturilor” ne ajută să identificăm intențiile oamenilor cu care interacționăm, dar reprezintă totodată un instrument prețios al cunoașterii de sine. Dacă ne simțim sau nu confortabili în corpul nostru depinde de gradul în care conștientizăm modul în care funcționează, exprimându-ne personalitatea și stările de moment. Cunoașterea mesajului pe care îl transmitem prin fiecare gest este o modalitate originală de a influența în mod pozitiv psihicul și de a restructura o personalitate fragilă. În perioada 19-25 februarie 2016, „Cartea gesturilor” este disponibilă pe site-ul Editurii ALL cu 50% reducere.