DACĂ AM FI ANIMALE: Dilemele emoționale ale omului contemporan

Laureat al mai multor premii literare, printre care prestigiosul Georg-Büchner Preis, și tradus în peste zece limbi, Wilhelm Genazino este unul dintre cei mai importanți scriitori germani contemporani. În romanul Dacă am fi animale, un volum pe cât de bizar, pe atât de amuzant, Wilhelm Genazino face un studiu rafinat al anxietăților specifice perioadei în care trăim.

„Ciudat la frumusețe e că nu poți decât s-o privești. Nu poți să iei nimic din ea cu tine acasă sau să păstrezi vreo părticică din ea într-un loc special. Nu poți decât să te holbezi la frumusețe, mai mult de-atât nu poți să faci cu ea. Și, după ce te-ai uitat destul, e vremea să pleci. Iar când ai văzut prea multă frumusețe odată (de pildă, Veneția sau frumoasele plaiuri ale Hessei) și apoi dispari cu mâna goală, devii puțin melancolic. Motiv pentru care era bine să mă mulțumesc cu o cantitate mică de frumusețe.”


Mai mult

Regina Maria a României. Capitole târzii din viața mea

Capitole târzii din viata mea reprezinta volumul patru al seriei Povestea vieții mele, care a consacrat-o ca scriitoare pe Regina Maria. Aceste ultime memorii scrise spre sfârșitul vieții reginei nu au mai apucat sa vadă lumina tiparului din cauza evenimentelor tumultuoase si a conflictelor din sânul familiei regale din Romania anilor `30.

Prima ediție a cărții de fata a fost publicata in Marea Britanie, unde a beneficiat de de recenzii favorabile in The Sunday Times, The Spectator, iar revista lunara Majesty a calificat-o „Cartea lunii” in numărul din august 2004. In SUA revista Royalty i-a dedicat in același an o ampla recenzie calificând-o de asemenea „Cartea lunii” în septembrie același an.

Publicația Royal Book News a prezentat-o in termeni entuziaști publicului american… interesat în istoria regalității europene. A fost de asemenea in atenția presei maghiare, unde revista Heti Valasz a recenzat-o in numărul din 4 noiembrie 2004. „Capitole târzii din viata mea” reprezinta volumul patru al seriei „Povestea vieții mele”, care a consacrat-o ca scriitoare pe Regina Maria. Aceste ultime memorii scrise spre sfârșitul vieții reginei nu au mai apucat sa vadă lumina tiparului din cauza evenimentelor tumultuoase si a conflictelor din sânul familiei regale din Romania anilor 30. Editorul cărții, Diana Mandache a reușit in urma unor îndelungi si inspirate cercetări de arhiva sa identifice manuscrisul cărții si sa-l pregătească spre publicare. Memoriile pierdute ale Reginei Maria constituie un document istoric de excepționala importanta scris de unul din cei mai reprezentativi participanți la evenimentele imediat următoare primului război mondial. Regina Maria descrie cu amanunte inedite participarea ei ca trimis neoficial al României la Conferinta de Pace de la Paris si situația tarii la acel moment. De asemenea relevante sunt opiniile ei despre chestiunile diplomatice privind Transilvania, vizita cuplului regal in provincie înainte ca aceasta sa fie recunoscuta international ca parte a tarii, încoronarea de la Alba Iulia si deschiderea primului parlament al Romaniei Mari.

„Rolul reginei in unirea Transilvaniei si formarea României Mari a fost crucial, dar nu a nutrit sentimente triumfale, ci mai degraba de compasiune pentru ungurii învinși si era convinsa, cu o ințelepciune mai mare decât a multora ca termenii de pace impuși Germaniei vor avea repercusiuni dezastruoase.”  The Spectator
„Aceste recent descoperite memorii pierdute ale Reginei Maria a României sunt un eveniment major pentru istoriografia regala, fiind o continuare a clasicei ei autobiografii publicata in anii ’30.” Royalty Magazine

Diana Mandache este istoric, specializat in istorie moderna si contemporana cu o bogata activitate in tara, Marea Britanie si SUA. A publicat o serie de carti printre care „Americans and Queen Marie of Romania”, „Romania, Mitteleuropa si Balcanii”. Este autorul cărții „Marie of Romania: Images from a Royal Life”, aflata in curs de aparitie in Suedia. De asemenea a scris numeroase articole in reviste de specialitate din Romania si tari de

Regina Elisabeta, care si-a ales ca pseudonim literar numele Carmen Sylva, a scris poezii, teatru, iar prietenia cu scriitorul francez Pierre Lotti devenise celebra. Regina Maria a pictat, a scris povesti pentru copii, romane, poezie, iar „Povestea vieții mele”, cele trei volume de memorii, au fost adevărate bestsellers, in toată lumea. De altfel, se pare ca tocmai acest succes al „Povestii vieții mele” ar fi determinat-o pe Regina sa înceapă lucrul la un ultim volum de memorii, pe care l-a numit, tocmai pentru ca era scris la un moment in care, scrie Regina, „viata mea (…) cu trecerea anilor a devenit din ce in ce mai putin viata mea”, „Capitole târzii din viata mea”. Volumul, venind in continuarea celor trei din seria „Povestea vieții mele”, este important pentru ca pana in urma cu câțiva ani toată lumea a fost convinsa ca s-a pierdut. Bănuit de pierderea sa a fost chiar Carol al II-lea, care, conform ultimei secretare a Reginei, Christine Galitzi, ar fi dispus distrugerea manuscrisului după moartea mamei sale.
Diana Mandache, istoricul care îngrijește volumul publicat mai întâi in Marea Britanie, in 2004, a descoperit, in urma cu șapte ani, absolut întâmplator, acest manuscris la Arhivele Naționale ale României.

De acest ultim volum al memoriilor Reginei Maria nu s-a mai știut aproape nimic după 1939, când revista britanica „The Cornhill Magazine” a publicat, in trei numere ale ei, câteva fragmente, intr-o forma, notează Diana Mandache in introducerea ediției romanești, ușor diferita de forma de acum. O mențiune la acest manuscris mai face Ray Harris Baker, in 1942, într-o broșură intitulata „O colecție despre Regina Maria a României, si despre Romania de la 1866 la 1941”. Baker chiar pretindea atunci ca ar deține o copie dactilografiata a acestui manuscris. Dupa război insa, scrie Diana Mandache, despre existenta manuscrisului nu s-a mai auzit nimic. „Dar pe la mijlocul anilor ’90, citind cu atenție corespondenta dintre Regina si Ray Harris Baker, precum si multe alte materiale din diferite arhive conținând documente referitoare la Regina Maria mi s-a întărit convingerea ca manuscrisul ori copia lui dactilografiata exista undeva, in arhivele romanești, americane sau britanice”, mai scrie Diana Mandache.

Intr-un dosar „aparent neimportant”, Diana Mandache gaseste acest manuscris, cu relatari din perioada 1918–1922, despre situatia Romaniei in primii ani dupa primul razboi mondial. Pentru ca fiul sau, Carol al II-lea, ii impusese o serie de restrictii, Regina noteaza la finalul introducerii la acest ultim volum de memorii, nu fara o oarecare amaraciune: „(…) din cauza altora trebuie sa pastrez tacerea si, bizuindu-ma pe simtul umorului care m-a insotit prin atatea vicisitudini, voi spune numai anumite capitole, lasand pe seama istoriei sa completeze o poveste pe care eu as fi putut s-o spun cu adevarat”. Prin urmare, conform Dianei Mandache, ar lipsi un capitol din aceste memorii, cel referitor la criza produsa de Carol al II-lea in 1919, cand acesta a incercat sa dezerteze pentru a se casatori cu Zizi Lambrino.

CRUCILE DE LA SĂPÂNȚA: „Orice cuvinte ai alege, în fața morții doar culoarea va dăinui…”

Scriitoarea Roxana Mihalcea a adunat câteva sute de epitafuri lizibile de pe crucile de la Săpânța, le-a garnisit cu comentarii inspirate și le-a servit publicului contemporan sub forma primei lucrări dedicate exclusiv acestui loc unic din patrimoniul UNESCO, publicate de Editura ALL. În interviul pe care ni l-a acordat, Roxana Mihalcea reușește să dea un contur multitudinii de nuanțe care se formează în spațiul dintre viață și moarte.

Te descrii ca un om de litere care gândește mult și care caută mult. Cât ai căutat acest moment al vieții tale și care este sentimentul pe care l-ai găsit la destinație?

Cu volumul Crucile de la Săpânța cred ca mi-am câștigat un loc în cartea vieții; gândul că am putut face dintr-un loc cunoscut în întreaga lume acel loc pe care toți românii trebuie să îl aibă în casele lor, mi-a ținut de foame şi de sete câteva luni. Chiar mi-am dorit să pot aduce un element de noutate în literatura vremurilor, tocmai pentru că sunt un om de litere şi pentru că în definitiv asta este ceea ce mă desăvârșește pe mine ca om: scriitura. Volumul în sine este o poveste frumoasă, pentru cei care vor avea răbdare să treacă prin toate capitolele lui şi mai ales dacă vor avea dorința de a cunoaște lumea autentică a satului românesc.
Mai mult

Copyright © 2014 Editura All. Toate drepturile rezervate